Astăzi, 7 aprilie 2025, se împlinesc 16 ani de la protestele violente din 7–8 aprilie 2009 – un moment de cotitură în istoria contemporană a Republicii Moldova. Acele zile de revoltă, pornite de tinerii care au simțit că le-a fost furată vocea și viitorul prin fraude electorale, au devenit simbolul luptei împotriva autocrației și regimului abuziv condus de Vladimir Voronin și Partidul Comuniștilor.
Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (CUB) își exprimă solidaritatea cu toți cei care au suferit atunci: victimele violențelor, tinerii bătuți și umiliți în comisariate, părinții care și-au căutat copiii în spitale și închisori, cei care nu și-au mai găsit dreptatea nici după 16 ani. Este un moment în care comemorăm curajul, dar și condamnăm pasivitatea instituțiilor care nu au făcut dreptate.
Evenimentele din aprilie 2009 au fost marcate de un amestec toxic de represiune, manipulare, infiltrări străine și un aparat de forță care a acționat cu brutalitate împotriva propriilor cetățeni. Dosarele au fost tergiversate, vinovații nu au fost trași la răspundere, iar sistemul de justiție a rămas prizonier al complicităților și intereselor politice.
Este regretabil că, deși au trecut 16 ani, nimeni nu a fost tras la răspundere pentru abuzurile comise. Nici sistemul moștenit, nici puterile care au venit ulterior nu au avut voința politică și morală de a duce anchetele până la capăt. Dimpotrivă, s-au acomodat cu aceleași practici opace, cu lipsa de transparență și cu tăcerea convenabilă în jurul adevărurilor dureroase.
CUB cere o redeschidere a anchetelor legate de abuzurile din aprilie 2009 și condamnă orice tentativă de a rescrie istoria în interesul celor care se tem de adevăr.
Nu putem vorbi despre o democrație autentică până când nu facem lumină asupra nedreptăților din trecut. Nu putem cere respect pentru lege și stat de drept, fără să răspundem celor care cer dreptate pentru tinerii bătuți, umiliți și reduși la tăcere.
În numele generației care a ieșit în stradă cu speranță, cerem adevăr, justiție și memorie curajoasă. Pentru ca niciodată abuzul să nu devină politică de stat. Pentru ca lecțiile trecutului să nu fie uitate. Pentru ca libertatea să nu mai fie niciodată confiscată.
