Ultimele noutăți

Libertate, reforme și bunăstare – asta este datoria pe care o avem pentru 7 aprilie 2009

7 Aprilie este o dată în calendarul istoriei Republicii Moldova care este înconjurată de o aură sumbră din cauza evenimentelor care au avut loc în anul 2009. Revolta tinerilor care au îndrăznit să ridice capul și să lupte pentru viitorul democratic al Republicii Moldova nu a putut fi oprită, în ciuda acțiunilor sângeroase ale guvernării comuniste și a autorităților controlate. 

Lupta pentru libertate care a fost începută în anul 2009 împotriva abuzurilor continuă și astăzi cu diverse intensități și pe diferite dimensiuni.
Președintele Coaliției pentru Unitate și Bunăstare, Igor Munteanu, a reamintit guvernării că are datoria să facă dreptate tinerilor care protestau pe 7 aprilie 2009.

„Sunt 14 ani de la protestele din 2009. Azi, 7 aprilie, comemorăm evenimentele tragice din 7 aprilie, 2009, soldate cu 3 persoane decedate și peste 500 de tineri maltratați de trupele de ordine, cu incendierea Parlamentului și cu proteste, care și-au pus amprenta într-unul din cele mai sângeroase episoade în istoria fragilă a RM.

Ținem minte și azi panica autorităților de la vestea morții lui Valeriu Boboc, ucis cu sânge rece de polițiști în uniformă, după care presa de opoziție a descoperit și alte persoane decedate în condiții obscure: Maxim Canașev, Radu Ciobanu și Ion Țîbulceac. Oameni care nu au făcut altceva decât să-și exprime dezacordul cu fraudele electorale ale guvernării PCRM, după alegerile parlamentare, oficial ”curate”. Prin violență, Voronin a dorit să vaccineze întreaga societate contra oricăror proteste ori revolte, apelând la teroare și frică.

A făcut scenarii prin care să arunce vina pe oponenții regimului.
A scos în piață personaje prin care voia să scape de opoziția autentică, mizând pe tot felul de Mata Hari, cu legende de revoluționare, ”măciucari” și bătăuși K-1, instruiți cu mult timp înainte de ”specialiști în contra-revoluții oranj”.

Mulți dintre noi mai ținem minte cum a început protestul spontan al tinerilor doritori de schimbări democratice.

Ținem minte măștile bătăușilor echipați să comită fapte rele și scenariile puse pe rol imediat pentru a acuza România și Occidentul de tentativa unei lovituri de stat, folosindu-se de provocatori pentru a incendia Parlamentul și Președinția. Sculele lui Voronin l-au extrădat pe Ambasadorul României în RM, în strânsă legătură cu Mata Hari (Morari) și Baghirov și alte scule locale, conspiratorii consilierilor lui Voronin.

Mai ținem minte și planurile de reconstrucție a clădirii Parlamentului, făcute de Ministrul Baldovici în ajunul calamității.

Ținem minte ordinul lui V.Voronin ministrului de interne, Gheorghe Papuc, adresat trupelor speciale ”să curățe piața de protestatari”.

Ținem minte barbaria poliției, care-a folosit muniție de război și bâte contra câtorva sute de tineri, vânați din piață și de acasă, torturați în comisiariatele de poliție și judecați sumar de către indivizi, care se numeau ”judecători”. Unii mai poartă și azi toga de judecători în actualul sistem nereformat al justiției.

Ținem minte sentința de 10 ani anunțată în cazul polițistului Ion Perju, care nu a făcut nici o zi de închisoare. Principalii vinovați au fost achitați; la 30 iunie 2015, CSJ l-a achitat pe V.Botnari, ex-șef al Comisariatului de poliție Chișinău, l-a amendat pe ex-ministrul Gh.Papuc cu o amendă, cât un ticket de călătorie, iar curțile de primă instanță i-au achitat pe I.Gumeniță, P.Corduneanu și D.Rusu.

Torționarii lui Voronin au trecut în slujba altor stâpâni. Dosarele ne-elucidate din 2009 a născut monștrii din sistemul judecătoresc și procuratura anului 2019, au alimentat impunitatea hoților de bănci în 2013-2014 și beția de putere a grupurilor, care cred că-și pot permite să cumpere o țară cu mulți bani, inspirați se pare de filmul ”Dye Hard-2” ori de alte fantezii, niciodată fezabile.

Termenul legal de prescripție pentru crimele din 2009 a trecut posibil, nu a trecut însă vina complicilor, delatorilor, minciunoșilor. A bandiților în haine scumpe. A vânduților din sistemul judecătoresc. A celor care nu și-au onorat promisiunea de a face dreptate celor care-au fost maltratați, umiliți, uitați de justiție, celor care nu li s-a făcut dreptate nici astăzi, după 14 ani de la proteste.

Un stat democratic învață greșelile trecutului și își onorează datoriile chiar și după 14 ani de tăcere asurzitoare. Libertate, Reforme și Bunăstare – asta-i datoria pe care o avem față de 2009.”